Caută în folclor: norii

Norii singuri nu pot să ude pământul.

Cand s-o-mpartit norocul

Si-asa-mi vine cateodata, dorule,
Si-asa-mi vine cateodata, dorule,
Sa dau cu cutitu-n chiatra.
Sa dau cu cutitu-n chiatra.

Din chiatra sa iasa foc, mai dorule,
Din chiatra sa iasa foc, mai dorule,
Daca-n...

Hai, Dunarea mea,

Tristi si negrii raman norii, hai, Dunarea mea,
Tristi si negrii raman norii, hai, Dunarea mea,
Toamna cand pleaca cocorii,
De cum se revarsa zorii,
De cum se revarsa zorii, hai, Dunarea mea.

Cat esti Dunare de...

Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

Bijuteriile din norii. Ghici, ghiceste ce-i?

Raspuns: Cristale de gheata

Sus pe cer s-arata munti de vata scarmanata.

Raspuns: Norii

Parc-ar fi niste petale,
Ori stelute ce danseaza
Norii le presara iarna
Si pe gene ti le asaza.

Raspuns: fulgii de nea

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Lătratul câinelui nu opreşte norii.

Femeile sunt ca norii: când se întâlnesc, tunetele nu întârzie.

Pe deasupra se arată
Munți de vată scărmănată!

Răspuns: Norii

Peste ape si pamint
Plutesc munti purtati de vint!

Raspuns: Norii

Cu steaua

Prin vifornița de-afară,
Am venit cu steaua iară,
Și pe unde am venit
Calea s-a întroienit;
Nu-i chip drumul de găsit!

Strat de strat s-așterne neaua,
Nu mai colindăm cu steaua;
Fiul din Ierusalim,
Pe Mesia, să-l vestim....

Monastirea Argesului:

Pe Arges in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si de...

Doina olteneasca:

Mult mi-e dor si mult mi-e sete
Sa vad frunza-n codrul verde,
Sa mai strang vreo sapte cete!
Primavara, muma noastra,
Sufla bruma din fereastra
Si zapada de pe coasta,
Sa vad iar verzind in cale,
Sa ma las iar...

Palatul de cleștar

Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.

Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...

Invocarea ploii - Caloianul: Caloiene-ene, Du-te-n cer și cere...

Invocarea ploii - Caloianul:

Caloiene-ene,
Du-te-n cer și cere
Să deschidă porțile,
Să sloboadă ploile,
Să curgă ca gârlele
Zilele și nopțile,
Ca să crească grânele.
Caloiene-ene,
Cum ne curg lacrimile
Să curgă și ploile
Zilele...