Invocarea ploii - Caloianul: Caloiene-ene, Du-te-n cer și cere...

Invocarea ploii - Caloianul:

Caloiene-ene,
Du-te-n cer și cere
Să deschidă porțile,
Să sloboadă ploile,
Să curgă ca gârlele
Zilele și nopțile,
Ca să crească grânele.
Caloiene-ene,
Cum ne curg lacrimile
Să curgă și ploile
Zilele și nopțile,
Să umple șanțurile,
Să crească legumele
Și toate ierburile.
Caloiene-ene,
Du-te-n cer la Dumnezeu,
Ca să plouă tot mereu
Zilele și nopțile
Să dea drumul roadelor,
Roadelor bogatelor,
Ca să fie-mbelșugată
Țara toată, lumea toată.

Obiceiul popular Caloianului era practicat în trecut pentru aducerea ploii. Caloianul era solul trimis de oameni la zeul ploii, pentru a-l îndupleca să dezlege ploile. Astfel, pe vreme de secetă, fetele şi femeile de la ţară făceau un omuleţ din lut galben (numit „Caloian”) pe care-l puneau într-un sicriu şi pe care-l boceau ca pe un mort, imitând astfel ritualul înmormântării.

Femeile cântau versurile Caloianului şi apoi îngropau omul din lut lângă o fântână. După trei zile îl dezgropau şi-l aruncau pe apă, pentru a tulbura apele şi norii, a şa cum se întâmplă înainte de a ploua. De ziua Caloianului, bărbaţii arau doar până la amiază, iar restul zilei petreceau.