În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc...
Tu ești, argintul unor fluvii,
Cu valuri, veșnic sunătoare,
O clocotire de Vezuvii,
Și cea mai pură din cântare.
Tu ești, o dragoste curată,
Un joc, de sfântă sărbătoare,
Așa cum, n-a mai fost vreodată,
De când ne știm, români,...
Pagina toamnei
tremură
de
frig
În vreme
ce
De pe
pagina verii
transpiraţia
curge-n valuri
de
poezie
Doamne
şi ce primăvară
se ridică
de pe această pagină
pătată
de
versuri albe
Şi
numai
poetul
surâde
în...
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete...
Toamna, tristă, încă țese,
Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.
Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.
Stoluri de,...
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte,...
Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine...
Slăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Eterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Era..., argintul unui râu,
O dulce undă, călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc, și-un cânt, de sărbătoare.
Era..., balsamul unor tei,
Dintr-o eternă, primăvară,
Când..., fermecat, de harul ei,
O căutam, mereu..., și iară....
Astmatic..., șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt, viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie..., firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii..., pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și...
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....
Ca o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.
Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!
Tot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
Copii!
Peste o săptămână,
Nu mai e mult și...,
Vine o Zână!
Unii, o știți,
Alții, o bănuiți,
Cei bătrâni, o plâng,
Cu gândul nătâng,
Vine cu vioara,
Să răsune țara,
Vine cu verdeață,
Să-nflorească viață,
Vine cu iubirea,...
Afară-i zloată, urlet, frig,
Stau lângă sobă, dogorit de vise,
Motanul, sforăie covrig,
Iar eu, regret grădinile ucise.
O cugetare, râde-n prag,
Treci timp ursuz, să vie primăvara,
O clipă, văd, tot Maiul drag,
Și biruind urâtul,...
