Vino, fiule, cât văd viaţa
Şi ia cuvântul acesta
Când vei trece şi tu Râul
Să-l dezlegi
O singură dată.
Lumina din cuvânt
E sufletul cel mai adânc,
Viaţa din cuvinte
Flacără fără pereche
Renaştere de lună,
Zodie-nţeleaptă,...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, cuvânt, poezie, rău, suflet, lumină, soare, viață, lunăSpăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...
Nu înarmați copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel...
Poezie de Costel Zăgan despre copilărie, copii, viitor, poezie, mamă, lacrimi, pământ, moarte, suflet, noapteFiecare vorbă caldă, sub ea
cloceşte un ou al vorbirilor noastre.
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodată o pleoapă:
sub iris se aude bătând
pliscul nenăscutei păsări, copilăreşti
numai în ea însăşi zburând....
