Colinde Romania: La luncile Soarelui La luncile Soarelui Florile dalbe de...

La luncile Soarelui

La luncile Soarelui
Florile dalbe de mar,
La fantana corbului,
Grele ploi ca au plouat,
Luncile ni le-au spalat.
Apoi soare-au rasarit,
Flori frumoase-au inflorit.

Fetele cum auzira,
Dupa flori se pogorara.
Le rupea si le-alegea,
Luncile le saracea:
Cele mari cu braturile,
Cele mici mai putinele.

Cand feciorii le vazura,
Pana la ele de fugira.
"Noroc bun" ca le zicea
Si de mana le prindea,
Si in dor le dezmierda.
Da pe fata ce mai alba
Un fecior asa o-ntreaba:
- De esti fata de maritat
Ma primesti tu la petit?

Fata-n fata rumenea
Si feciorului graia:
- De cand mama m-o facut
A iubi eu n-am stiut.
Apoi zic, sa fii fecior,
Cui i-oi spune al meu dor?
Ca nu-i om pe-acest pamant
Sa ma scoata din cuvant,
Pe picior sa ma calce,
Mana-n san sa mi-o bage,
Fata-mi alba sa mi-o sarute,
Ochii-mi negri sa se uite.

Cel fecior se minuna
Si pe fata o-ntreba:
- Ma-ta unde te-o facut,
De-a iubi n-ai invatat?
Si esti dulce feciorilor,
Ca nucile coconilor,
Ca vinul batranilor.
Apoi fata-i raspundea:
- M-a facut maicuta mea
In strunguta oilor,
Tot la campul florilor.

- Sa fii, fata, bucuroasa
De colinda asta frumoasa.
O-nchinam cu sanatate,
Pe la gazde, pe la toate.
Colinduta-i atata,
Pe gazda Domnul traia.

“Colinde Romania”

Trimite prietenilor tăi  |  Adaugă la favorite