Jocul Cerbului de la Sticlăria

Cerbul de la Sticlăria:

Ursarii

Foaie verde alunică
...
După mine măi Jenică,
...
Și iar verde fir mătase
...
Ia poftim Jenică-n casă
...
Și cu ochii la icoane
...
La icoane, la persoane,
...
Și la fete domnișoare,

*

Și-am zis verde și-un hurmuz
...
Bogproste ca’am ajuns
...
C-am ajuns cu Jănică sus
...
Cu cercei și cu hurmuz
...
Cu hurmuzul revarsat
...
De la fete căpătat
...
Și trecui prin valea seacă
...
Și uitai să-i dau apă
...
Si la teiul cel stufos
...
A căzut Jenică jos.
...

Acum se face descântecul cerbului căzut la pământ.

Ursarul:

Auleu și vai de mine,
Cerbul tatii, ce-i cu tine?
Ce-ai pățit, ce sa-ntâmplat?
De ești așa supărat?
Măi puiule, măi!
Poate ai păscut pe Costa Crucii
Și te-a bătut vântul în pântece?
Sau te-ai împiedicat de vri-un ciot pârlit,
De-ai rămas cu gâtul sucit?
Sau te-ai împiedicat de-o cioată crăpată,
De-ai rămas cu gura căscată?
Măi ursare, urseraș,
Dă-ncoace un cuțitaș,
Să iau sânge cerbului,
Drept din vena gâtului,
Din urechea cu cercei,
Că de mult era să pei.
Ia pleacăte la pământ,
Ca și iarba după vânt,
Că și eu m-oi pune,
Și din gură așa ti-oi spune
Măi moroi, moroi, moroi,
În pădure te născui,
În pădurea fagului,
A nimănui,
Ca moșneagul cu baba lui!
Măi, ia mai dăte peste cap,
Ca Ileana seara-n pat
Când visează la măritat,
Și ca luna printre stele,
Tu să-asculți vorbele mele,
Să nu bei țuică, nici apă,
Numai vin, din poamă fragă,
Ia mai zi o polcă, dragă.

*

De la școală. mai în sus,
...
Toate lămpile s-au stins
...
Numai la mândruța mea,
...
Arde lampa ca o stea
...
Arde, arde, nu se stinge,
...
Mândra la fereastră plânge

*

Tot pe loc, pe loc, pe loc
...
Să răsară busuioc
...
Să răsară și iarba
...
Să dau ochii cu mândra

*

Mândrulița cu ochi verzi
...
Niciodată să nu-i crezi
...
Că se jură vinerea
...
Că nu sta cu nimenea
...
Dar aseară la fântână
...
Am prins-o cu doi de mână.


Alaiul continuă jocul Cerbului, cu bătăi de tobe, cântec de fluier (sau de fanfară, sau lăutari), strigăte, zurgălăi!