Basme Romania: Minunata poveste a lui Mos Craciun: Se povesteste din batrani ca pe vremea lui...

Minunata poveste a lui Mos Craciun:

Se povesteste din batrani ca pe vremea lui Irod Imparat, imparatul iudeilor, voind imparatul sa se faca liste cu toti tinerii buni de luat la oaste, a dat ordin ca fiece tanar sa se duca in satul natal si acola sa se inscrie pe lista.

Asa a trebuit sa faca si Iosif, logodnicul Mariei, si de aceeas-au dus ei amandoi la Vifleem, oarsul de unde se tragea tanarul.Se spune ca acolo traia un pastor batran, tare batran, de lege pagana, cu numele de Craciun.

Acest pastor avea,
Avea, mare, avea,
Stane de oi multe,

Multe si cornute,
Cu lana mitoasa
Ca firul de matasa.

Si trecea ca om de vaza printre semenii sai din acel oras.
Intamplarea a facut ca Mantuitorul Lumii, Domnul nostru Isus Hristos, sa se nasca, chiarin staulul de vite al acestui pastor batran, pagan de lege.

In seara de 24 spre 25 decembrie, adunandu-se in Vifleem mult norod calator si, nemaifiind loc de dormit pe nicaierea, caci toate gazdele erau acum intesate de lume calatoare, sfanta Maria cu logodnicul ei Iosif au fost nevoitisa poposeasca la marginea orasului, la casele batranului Craciun.

Simtind ca ii vine sa nasca, femeia lui Craciun, baba Iova, o goni pe Maica Domnului din casa, spunandu-i ca barbatul ei, Craciun, e un om rau la inima, ca nu sufera in casa lui oameni straini si , cand va veni cu oilede la pasune, are sa fie foc si para, chin si vai de dansii.

Ce sa faca sfanta Fecioara? Ceasul nasterii Mantuitorului Lumii era aproape.In culmea durerilor, ea se furisa intr-o iesle de boi din staului pastorului. Seara tarziu, pe la o vreme de noapte, Craciun, doinind din fluier, isi indruma alene turma satula doldora, spre locuinta sa.

Ajuns acasa, dadu porunca babei Iova sa-i pregateasca bucate multe pentru a doua zi, caci era zi desarbatoare, Ziua carnurilor. In acea zi , va chema la masa, sa se ospateze cu el multa lume, dupa obicei pagan.
Ii mai porunci femeii sa-i dea de mancare, ca era mort de foame si sa-i fiarba apa sa se spele pe cap, pentru ca a doua zi erasarbatoare mare.

Ba Iova ii facu pe plac, caci vai de cojocul ei ar fi fost daca nu ar fi ascultat de mosul ei.

Trecuse de miezul noptii. Era al doilea cantat al cocosilor, cand Mos Craciun, pomenindu-se din somn, scula pe baba Iova sa-i puna la foc bucatele pregatite pentru a doua zi.

Saraca baba se scula ca arsa si fugi in ograda sa adune lemne de foc. Nici n-apuca sa aprinda focul, cand o lumina puternica din cosarul boilor o lumina de parca toata ograda era in flacari, o facu sa alerge, sa tipe, sa se vaite; striga pe Mos craciun, ca in staulul lor e prapadul focului!

Ba Iova fugi in staul si in loc de foc ce sa vada? Vazu pe Maria lui Iosif, pe Sfanta Fecioara, ca nascuse in ieslea boilor pe Mantuitorul Isus. In iesle se nascuse Imparatul Luminii si staulul lui Mos craciun se preschimbase in palat dumnezeiesc.
La aceasta priveliste, baba Iova cazu incremenita si striga:

-Maica preasfanta, Fecioara slavita, miluieste-ma!

Maica Domnului, cu vorbe blajine, oruga sa se apropie de pruncul sfant, si dupa obicei sa taie buricul pruncului.
Era de altfel si moasa baba Iova si, ca toate moasele de la tara, purta o custurice, un fel de briceag ruginit la brau.

Ajunsa in ieslea pruncului, intr-un suflet ii reteza bricul si, vesela se dusein casa sa-i spuna lui Mos Craciun:

Ce veselie,
Ce bucurie,
Pe noi, Craciune,
C-a venit pe lume;
La noi s-a nascut
Domul cel de sus,
Domnul cerului
Si-al pamantului,
Cristos, Domnul cel slavit,
Cum de mult s-a prorocit!

Mos Crciun nu numai ca nu crezu, dar in furia lui a trantit-o pe baba Ioava la pamant, a luat o barda si i-a taiat mainile ei chiar pe pragul casei.
Cu mainile taiate saraca baba alerga tipand in ieslea sfantului prunc si se ruga s-o mantuiasca.
- Apropie-ti, moasa Iovo, bratele tale de scutecele preasfintite !

Nici nu apuca sa atinga bine legaturile leaganului si ce sa vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mainile sangerande i se lipira la loc si din palmele ei ieseau raze mai stralucitoare decat razele de soare.
Iute ca fulgerul, baba Iova alerga in casa la Craciun si ii spuse:
-iata Craciune, ca in locul pacatoaselor mele maini, pe care tu mi le-ai taiat, fiul Mariei, Imparatul Cerului, mi-a dat altele si mult mai frumoase, mai albe ca zapada, si mai luminoase decat soarele.

Batranul Craciun, inspaimantat de grozavia pe care o facuse, cazu cu fata la pamant, plangand ca un copil.

Intr-un tarziu el s-a redesteptat dintr-un somn adanc.Se scula si cu pasi repezi, manat ca de o mana sfanta , s-a apropiat de ieslea Mantuitorului.
Nu mai era Craciun de odinioara, cu cautatura-i fioroasa, cu fata posomorata, cu inima impietrita , ci un unchias batran, cu barba alba ca zapada, cu fruntea senina, bland la suflet ca un mielusel si plin de bunatate. Smerit el cazu in genunchi la picioarele lui Isus si cu ochii scaldati in lacrimi ii ceru iertare.

Glasuri de ingeri, strigate de bucurie si de veselie din ceruri se auzeau:

Slava intru cei de sus
Lui Cristos, Domnul Isus,
Lui Cristos, lui Dumnezeu,
Din orasul Vifleem.
Pe pamant pace,
Bucurie, veselie,
La oameni buna-voire!

Simion Florea, Legendele Maicii Domnului-studiu folcloristic, Bucuresti 1904.