Descântec de vânt rău: Trecură Irod, Cu Irodiasa...

Descântec de vânt rău:

Când peste om sau dobitoc trece repede ceva vânt rău și călduț, atunci atât omul cât și dobitocul înțepenesc, sau nu mai pot mișca unele membre ale trupului, îi trec fiori, adică odată le este cald, altădată rece și le vine a vărsa. Dacă nu grăbim cu descântecul atunci li se face și mai rău.

Luăm rachiu și punem în el busuioc, legat într-un mănunchi cu o monedă veche de argint și cuțit cu mânerul de aramă, și zicem:

Trecură Irod,
Cu Irodiasa,
Cu fetele lui,
Cu feciorii lui,
În joc jucând,
Și voie bună făcând.
Puterea lui (numele bolnavului) i-a luat,
În glas de moarte l-a lăsat.
Ca pe-un snop de cânepă melițat,
Peste drum de țară l-a aruncat.
El a prins a se cânta,
Și a se văeta.
- Nu te cânta,
Nu te văeta:
Căci cale lungă întinde-om,
Pe iele prinde-le-om.
Cu cuțit de aramă răni-le-om
Cu mătură de busuioc mătura-le-om,
Cu năframă roșie lega-le-om.
Ca să nu rămâie,
Cât un grăunț de mac
În nouă zeci și nouă despicat.

Cu rachiul acela descântat, se spală pe tot trupul, dar mai ales spală membrele acelea care îl dor, și bea câte puțin de nouă ori. Se poate face în oricare zi, dar mai bine marțea și sâmbăta și mai ales când e lună nouă.