Caută în folclor: vrednic

Vrednicia omului se cunoaşte după port.

Vrednicia fără înţelepciune e ca o frumuseţe fără ochi.

Vrednic este muncitorul de plata sa.

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...

Sluga vrednică păcat să fie stăpân.

Decât un înţelept leneş, mai bine un neghiob vrednic.

Fata e musafir, dar când îi vine vremea – e vrednică.

Să te ferească Dumnezeu de prostul vrednic.

Femeia vrednică e coroana casei.

Omul vrednic se face luntre şi punte şi iese la mal.

Argat vrednic cine are, se cunoaşte pe mâncare; când mănâncă, îi trosnesc fălcile.

Scârţâitul carului: vrednicia vătafului.

Descântec de şoimane

Nouă sfinte Şoimane,
Cu nouă lopăţele,
Cu nouă măturele,
Cu rochii negre-mpodobite,
Cu salbe de galbeni gătite,
Cu rochile rotate,
Cu iile rourate,
Cu sălbele pe chept lăsate,
De la apus s-a ridicat,
La...

Dochia si Traian:

Între Piatra Detunata
S-al Sahastrului Picior,
Vezi o stanca ce-au fost fata
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtuna
E lacasul cel cumplit,
Unde vulturul rasuna
Al sau cantec amortit.
Acea doamna e Dochie,...

Altarul Manastirii Putna:

Domnul Stefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin pagani,
Locas sfant crestinatatii astazi vrea sa faca dar,
Si pe malurile Putnei, cu vitejii sai romani,
Însusi merge sa aleaga locul sfantului altar.

Mare...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...