Caută în folclor: vite

Vitele bune se vand din munte, fara sa fie trebuinta sa fie aratate cumparatorilor.

Vitelul nu l-a taiat si musterii pentru piele am gasit.

Viteazul molipseste toata turma.

Viteazul e cel mai bun sfetnic.

Viteazul nu merge de multe ori la apa.

Viteazul soareci maninca.

Viteazul face zeama buna.

Viteazul adevar graieste.

Viţelul care aleargă înaintea vacii este înghiţit de lup.

Viţelul care o ia înaintea vacii, îl ia lupul.

Viţelul nu ştie ce-i tigrul.

Viţelul nobilului nu cunoaşte cuţitul măcelarului.

Viţel s-a născut şi bou a murit.

Vitei care treieră nu i se leagă gura.

Vitele se adapă cu apă şi oamenii cu vorbe adânci.

Viţel s-a născut, bou a murit.

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...

Descântec pentru luat mana de la vite

Vrăjitoarea care are de gând să ia mana de la vite pleacă pe la doua ore din noaptea de Sf. Gheorghe din sat la câmp, muta, fără să scoată un cuvânt din gura. Ajungând la câmp, unde știe ea că are să vină...

Lirica de catanie

Cantec ostasesc:

Roman verde ca stejarul,
Rad de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glonti sa ma tot poarte!

Sai, voinice, si necheaza
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...