Caută în folclor: viclenie

Viclenie: a oferi ofrandă la templu din orezul altuia.

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Înşir-te mărgăritari

A fost odată un fecior de boier mare, şi după ce cutreierase ţările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moşia sa. Şi trecând printr-o cânepişte, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El îşi căuta de drum în...

Destept ca oaia si viclean ca magarul.

Vulpea e vicleana, dar mai viclean e cel ce o prinde.

Gruia lui Novac:


În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
La cerdacu
Lui Novacu,
La masa de solzi de peste
Beau voinicii boiereste.
Beau, glumesc, se veselesc
Si la Dumnezeu gandesc.
Dar Gruita,
Novacita,
Nici nu bea,...

Hoțu împărat

A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...

Lupul viclean îşi ascunde colţii.

Cioara e vicleană între păsări, vulpea e vicleană între animale şi bărbierul e viclean între oameni.

Cu cât omul este mai viclean, cu atât sărăceşte mai mult.

De omul viclean să fugi toată viaţa.

Omul viclean se îmbracă când în piele de oaie, când în piele de vulpe.

Omul viclean are suflet pestriţ.