Caută în folclor: via

Via cere sapă adâncă şi deasă, ca să ne dea nouă leac de viaţă.

Via şi moşia mărită urgia.

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Cine vrea să aibă must, să sape via în august.

Nesocotitul vinde via pe stafide.

Se mărită casa cu via.

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

A fost odată un...