Caută în folclor: tiganu

Ţiganul cunoaşte şarpele după strănut.

Ţiganul a cerut şi el la popă un sfânt ca să-l poată prăznui.

Ţiganul cântă de foame.

Ţiganul dă cu ciocanul şi capătă banul.

Ţiganul mănâncă atunci când are, românul când îi e foame.

Rodul tainic

A fost odată un împărat, și-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea și dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun...

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Tot tiganul isi lauda calul.

E învățat (cu greutățile) ca țiganul cu ciocanul (scânteia)

A brodit-o ca ţiganul miercurea la stână.

A nimerit ca ţiganul la împărat.

Cum e ţiganul, aşa şi ciocanul.

Dumnezeu să te păzească de ţiganul turcit şi de mojicul grecit.

Stai cu ţiganul, înveţi ţigăneşte, cu turcul turceşte, cu neamţul nemţeşte.

Tot ţiganul îşi laudă ciocanul, dar eu barosul meu, că e mai greu.

Tot ţiganul îşi laudă ciocanul şi ţiganca nicovala.

Se întinde ca ţiganul la praznic.

I-e frica ca tiganului de albina.

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...