Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Sfântă-i Sara de Crăciun
Haide gazdă și te scoală,
Nu mai sta cu masa goală,
Sfânta-i Sara de Crăciun.
C-au ajuns colindătorii,
În tarnat, pa dunga scarii
Sfânta-i Sara de Crăciun.
Și de-amu' or și în tindă,
Prinde gazda flori...
Îi Sara Crăciunului
Şi vremea umblatului
Asta-i sara de Crăciun
Pă uliţa satului
Noi băgăm colinda-n casă
Găzdoaia să ne-o plătească
Asta-i sara de Crăciun
De-i place colinda noastră
Să ne daţi vreo două poame...
