Caută în folclor: sper

Speranţa moare ultima.

Speranța e cea din urma scânteie care se stinge în orice inima.

Speranţa este sămânţa tuturor, dar voinţa e floarea veşnică.

Speră la ce e mai bun, dar aşteaptă-te la ce e mai rău.

Descântec de sperietură: Nouă țapi De la munte coborâră...

Descântec de sperietură:

Luăm o vărguță din mătura de mesteacăn, și ținând-o deasupra bolnavului, zicem:

Nouă țapi
De la munte coborâră,
Mânioși și înfricoșați
La (cutare) a strigat:
Nouă sperieți l-a apucat
Speriatu de ziuă,...

Descântec de sperietură: Speriat de tată, Speriat de mamă...

Descântec de sperietură:

Speriat de tată,
Speriat de mamă,
Ori de frați,
Ori de surori,
Ori de câini răi,
Ori de cocoși cântători.
Ori de găină cotcodătoare
Ori de scroafă grohăitoare.
Ieși din om:
Din nările nasului,
Din fața...

Cerbul din Buznea: Verde foaie și-un dudău, Mare-i dealul la Bacău...

Cerbul din Buznea:

Verde foaie și-un dudău,
Mare-i dealul la Bacău,
Dar mai mare-i dorul meu,
Dorul meu si-al dumitale,
Merge singur pe cărare.

Pe cărarea lucioasă
Nimerii la altă casă
Unde bărbatul nu-i acasă,
Și bărbatu-i la...

Cine are sanatate are si speranta si cine are speranta are tot.

Cel care are sănătate, are speranţă; iar cel care are speranţă, are totul.

Cine nu se sperie de datorii, nu se sperie nici de Dumnezeu.

Dar daca ti-ai pierdut curajul si speranta ai pierdut aproape totul.

Cu o minciună se merge departe, dar fără speranţa întoarcerii.

Curajul e ca iubirea, el vrea drept hrană speranţa.

Norocul îl urmează pe cel plin de speranţă şi nu pe cel laş.

În nefericire, omul se salvează prin speranţă.

Multă speranţă, mare dezamăgire.

Câştigă mult cel care renunţă la o speranţă deşartă.

Cât timp bolnavul suflă, mai este speranţă.

Moare de foame cine se nutreşte cu speranţă.

Omul trăieşte cu speranţa.