Caută în folclor: soarec

Şoarecele vrea şi el să rumege.

Şoarecele nu putea intra în bortă şi i-au mai legat şi o mătură de coadă.

Şoarecele se-arată voinic în borta lui.

Şoarecele care aleargă spre sinucidere trece pe sub barba unei pisici adormite.

Şoarecele care roade fierul, de ce oare atacă ce e mai tare ca dinţii lui?

Şoarecele cu o gaură numai îndată îl prinde pisica.

Şoarecii şi fierul îl rod.

Şoarecelui nu-i lipseşte, că din vreme-şi grămădeşte.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.

Pisica râzgâiată nu prinde şoareci niciodată.

Arde casa si soarecii iau masa.

Ca să ardă şoarecii, nu da foc morii.

Când corabia se îneacă, şoarecii fug.

Ce naste din pisica soareci mananca.

Ce se naste din pisica soareci manaca.

E destul o mata la doi soareci.

Hambarul gol nu are şoareci.

Lupul cand imbatraneste si soarecii incaleca pe el.

Mata ingrasata nu prinde soareci.