Caută în folclor: sarpele

Şarpele se mişcă ştergându-şi urmele lăsate folosindu-se de coadă.

Şarpele poate deveni foarte lung, dar el nu-şi va muşca mama.

Şarpele, cu farmece îl scoţi din gaură.

Şarpele năpârleşte, dar nu-şi schimbă năravul.

Şarpele fuge de izmă şi izma creşte lângă cuibul lui.

Şarpele degerat îl muşcă mai întâi pe cel care-l încălzeşte.

Şarpele trebuie lovit în cap.

Şarpele nu poate scuipa decât venin, chiar dacă-l hrăneşti cu lapte.

Şarpele, chiar înfrumuseţat cu pietre scumpe, e tot periculos.

Şarpele orb nu se teme de nimic.

Şarpele se sperie de însăşi pielea lui când o vede spânzurată.

Şarpele, când îl doare capul, iese la drum.

Şarpele cât de mult îl vei mângâia, el tot te va muşca.

Şarpele nu-şi arată niciodată coada înainte.

Şarpele se prinde cu mâna nebunului.

Şarpele până nu-l calci, nu te muşcă.

Şarpele până nu-l calci pe coadă, nu se-ntoarce să te muşte.

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

Din aceeaşi floare albina face mierea şi şarpele veninul.

Cine vrea sa omoare sarpele, sa-i zdrobeasca capul.