Caută în folclor: risipesc

Se risipesc ca puii de potârniche.

Daca risipesti meiul, anevoie-l aduni.

Înţeleptul adună şi prostul risipeşte.

Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

Iancu Jiianul:


Foicica trei gutui,
Trei gutui, trei alamai,
Iancule, de unde vii?
— Ia, d-aci, de peste Jii!
— Iancule, ce-ai targuit?
— Dat-am aur si argint
Pe vro cinci oca de plumb,
Sa duc la baieti in crang;
Ca baietii,...

Balada

Dochia:

Candela licuratoare
Straluceste-ncetior,
Ascultati?... Un pas usor!...
Luna mai dand o vulvoare
Se ascunde intr-un nor.

Umbra Dochiei usoara,
Patrunzand inchise porti,
Vine, -apare, se strecoara
În...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Cea dintai calitate a vorbirii este sa nu risipesti doua cuvinte acolo unde ar fi suficient unul singur.

Nu imita cocoşul care, suit pe grămada de orez, risipeşte cu picioarele ce a fost strâns cu atâta greutate.

Cu lingura, îngrămădeşte; cu polonicul, risipeşte.

Economia dă săracului ceea ce risipa fură bogatului.

Avarul nu are şi risipitorul nu va avea.

Zgârcitul caută un risipitor.

Iubirea este singurul bun care se înmulţeşte când se risipeşte.

Risipitorul este un viitor cerşetor, avarul este un veşnic cerşetor.

Tatăl adună paiele ca aurul, fiul risipeşte aurul ca paiele.

Cinstea se adună greu, dar se risipeşte uşor.

Strânge cu acul şi risipeşte cu lopata.

Unul adună, altul risipeşte.

Cu acul le strânge şi cu lopata le risipeşte.