Caută în folclor: pute

Pute locul pe unde umblă leneşul.

Mata daca nu ajunge la slanina zice ca pute.

Scârna, de ce o scormoneşti mai mult, mai mult şi pute.

Gura care singură pe sine se laudă, pute.

Lăudărosului îi pute gura de minciuni.

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

La săvârșitul lumii Trâmbița-s-or îngerii

La săvârșitul lumii
Trâmbița-s-or îngerii
În patru cornuri de lume,
La tât omu p-a lui nume.
Și or trâmbița cu frice,
Domnii și-mpărati or planje,
D-apoi noi ce-om pute zace?
Ne-om răscumpăra cu sânge.
Nu cu aur, nici cu-argint,...