Caută în folclor: pulbere

Aminteşte-ţi, omule, că pulbere eşti şi că în pulbere te vei întoarce.

Pai cine iubeste si lasa:

Pai cine iubeste si lasa,
Cine iubeste si lasa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa,

Taraisul sarpelui
Si pasul gandacului,
Vajaitul vantului,
Pulberea pamantului,
Pulberea...

Descântec de ursită: Hai, vacă roşă, că eu te henesc

Descântec de ursită:

Descântătoarea ține în mâna un șomultoc legat, în care se află o săgeată făcută din nouă ace de la o vădană, voz de rug și lemn de răchită, legate toate cu sbici de la cai; mai ține în mână și secerea și cuțitul, iar în...

Între palme scuturată
Cerne pulbere curată.

Răspuns: sită de făină

Care drum e fara pulbere?

Raspuns: drum pe apa

Fii pulbere sub paşii mamei tale, fiindcă raiul este acolo unde calcă paşii ei.

Omul este trecător şi trupul său în pulbere se schimbă, dar cartea lui îl face nemuritor.

Se ţine norocul de el ca pulberea după câine.

Se ţine norocul după mine ca pulberea după câine.

Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung și gură mare,
A-nghițit, așa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare?

Răspuns: Aspiratorul

Descântec de joimăriţe

O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...

Descântec de zâne

Potolesc aruncătura,
Potolesc şi făcătura,
Aruncătura cea mare,
Făcătura din cărare,
Făcătura de bărbat,
Făcătura de femeie,
Făcătura de vădană
Şi făcătura de fată.
Toate aruncăturile,
Toate făcăturile
Şi...

Doina

Olteanul:

Asta vara am varat
Colo-n muntele cel nalt,
Cu luna, cu soarele
Si cu caprioarele,
Ca din nastere-s muntean,
Iar din botez sunt oltean.
Caprioare surioare,
Sculati in doua picioare,
Roadeti poala codrului...

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...