Caută în folclor: portita
Vine mosul pe portita
Frunzuliță viorele,
La portița dragii mele
Răsărit-au două stele,
Dar nu-s stele părăsite,
Ci-s două flori înflorite;
Una-i ea și
una-s eu:
Dorul ei si
dorul meu.
Colo-n deal, dupa deal, Florile dalbe, Răsărit-a sfântul soare
Colo-n deal, dupa deal
Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Și acela nu-i sfânt soare
Da-i o monastire mare.
Doina Fratele
Fratele:
Vai de mine, amar de mine!
Fugit-am, mândro, de tine
De trei luni şi de trei zile
Să găsesc pace şi mile,
Că tu rău m-ai fermecat
Cu trei paie de la pat,
Cu o schiţă din portiţă
Şi cu fire din cosiţă.
Mă dusei la mănăstire,...
Zâna apelor
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Voinicul cel cu cartea în mână născut
A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...















