Caută în folclor: poale

Cine ajunge la poalele muntelui, e greu sa-i vada inaltimea.

Oaia nazdravana:

La Picior-de-Munte,
Pe dealuri marunte,
Prin plaiuri tacute,
De vanturi batute,
Urca si scoboara
Si drumul masoara
Trei turme de oi,
De oi tot tigai,
Cu harnici dulai,
S-un mandru cioban,
Tanar moldovean,...

Ceasta seară-i seară mare

O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut și Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ

Mititel înfășăcel,
În scutec de bumbacel,
Fasa de matase alba,
Leagan de matase dalba.
Dar în leagan cine sade?...

Lirica de haiducie

Doina voiniceasca:

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu stiu zece sau cincisprece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-si frige un berbece,
Dar nu-l...

Sub poalele cerului Sub aripa norului...

Sub poalele cerului
Sub aripa norului,
Este-un leagăn de mătase
Împletit în viţe şase.

Dar în leagăn cine-mi sta?
Sta Maria Fecioara.
Cu codiţa pe spinare
Şi coase la beţişoare.

Stă Maria cu Iisus
Şi priveşte la Apus....

Să vezi cu ochii, să acoperi cu poalele.

Dracul îşi ţine capul în poalele măsii şi cu coada răstoarnă carele.

Descântec de desfăcătură: Du-te duh negru și necurat,...

Descântec de desfăcătură:

Luăm apă într-o oală de pământ și strângem: fuse, seceri, cuțite, ace, foarfeci, un sucitor, cămașa și poalele femeii care este bolnavă, și aruncând cărbuni încinși în oală, zicem:

Du-te duh negru și necurat,...

Descântec pe ursită: Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu...

Descântec pe ursită:

(se rostește de nouă ori în șir)

Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sănătos,
Voios,
Și-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de...

Descântec de joimăriţe

O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...

Gruia lui Novac:


În muntii Catrinului,
În padurea Pinului,
La cerdacu
Lui Novacu,
La masa de solzi de peste
Beau voinicii boiereste.
Beau, glumesc, se veselesc
Si la Dumnezeu gandesc.
Dar Gruita,
Novacita,
Nici nu bea,...

Hoi, da lerui: Adă maică cea cheiță

Hoi, da lerui:

Adă maică cea cheiță
Hoi, da lerui, Doamne, lerui și cu
Să deschid eu cea lădiță

Să iau poale și catrința
Și ia din doua ița,
Cioarecii din pânză albă,

Caieră și salbă dalbă
Și să-mi iau și cușma mare
Să...

Jonelui: Jone murgu-și potcovește

Jonelui:

Jone murgu-și potcovește,
Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,

Maică-sa prin sat trebară
Mai Ioane, Sfinte Ioane,
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,

Cel mai mare de-nsuratu....

Lirica de dragoste si dor

Foaie verde bob naut:

Foaie verde bob naut
De cand mama m-a facut
Eu prin codri am trait
Lapte de la cine-am supt
Soarele nu m-a vazut,
Nici luna, nici soarele
Numai caprioarele.
Surioara, caprioara,...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Făt-Frumos cu carâta de sticlă

A fost odată un om, căruia i se urâse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. Vezi că văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...