Caută în folclor: plimbare

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...

Pe-un cimp mare pana-n zare,
I ese closca la plimbare
Pui de aur multi roiesc
Ziua nu-i vezi,
Se pitesc.

Raspuns: Luna si stelele

Are maini, are picioare dar nu iese la plimbare.

Raspuns: Statuia

Dupa ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici... de soare!

Raspuns: ciupercile

Maiul e luna de plimbare pentru cel ce-n pungă n-are.

Fără trup prin lume trece
stol de frunze îl petrece,
cum pornește la plimbare,
pomii i se-nclină-n cale.

Răspuns: Vântul

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Unii din pădure aduc vreascuri pe cărare, alţii sunt numai la plimbare.