Caută în folclor: plangea

il stiu de cand nu cuvantam ma adormea daca plangeam.

Raspuns: Cantecul de leagan

Sus, la poarta Raiului, Poarta Raiului, Paște turma Tatălui

Sus, la poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paște turma Tatălui,
Turma Tatălui.

Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.

Dar la urma cine sta?
Cine, cine sta?
Sta chiar Maica Precista,
Maica...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Sus în poarta Raiului, Florile dalbe, flori de măr

Sus în poarta Raiului,

R: Florile dalbe, flori de măr
Că-s de măr, de mărgărit

Șade Maica Domnului
Cu fiul Sfânt lângă ea;
Dar Fiul tare plângea
Taci, Fiule, nu mai plânge
Că eu Ție ți-oi aduce
Două mere argintele
Să Te joci, Fiuț...

Colindăm, Doamne, colind

Colo sus pă mai în sus,
Colo sus pă mai în sus,
Colindăm, Doamne, colind.

Este-o dalbă mănăstire,
Este-o dalbă mănăstire,
Colindăm, Doamne, colind.

Dar într-însa cine sta,
Dar într-însa cine sta,...

Descântec de mâncătura și deochi

Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Țipând
Și văicărind
Și nimeni nu-l auzea
Și nimeni nu-l plângea,
Doar Maica Domnului ce făcea?
Picioare de ceară
La scară de aur punea
Și jos se scobora,
La nouă...

Descântec de sfinte

Bună ziua, rachiu mare,
Domn mare,
C-a plecat N.
Pe câmpul ăl mare
Spre soare-răsare,
S-a-ntâlnit cu sfintele-n cale,
În braţe l-a luat,
Peste căruţă l-a aruncat,
Sângele i-a sorbit,
Puterea i-a sfârşit....

Colo sus și mai în sus, Colindam Doamne, Colind

Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.

Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:

Taci pruncule, nu mai plânge,
Că...

Colindă la nașterea Domnului: Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem

Colindă la nașterea Domnului:

Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem,
Și-am fost în peștera a Domnului meu.
Și-am văzut acolo pe Isus Hristos,
Ce din înălțime a pogorât jos.

El ca făcătorul și mântuitorul,
Își alese iesle, cea cu fund...

Novac si Corbul:

Fost-a, cica, un Novac,
Un novac, Baba Novac,
Un viteaz de-al lui Mihai
Ce sarea pe sapte cai
De striga Craiova vai!
El un fecioras avea
Si tot astfel ii zicea: ,,Fecioras, Gruiutul meu!
Asculta de ce-ti zic eu,...

Balada Zburatorului:

Vezi, mama, ce ma doare si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacneste!... si...

Lirică de haiducie: Groza

Galben ca făclia de galbena ceară
Ce-aproape-i ardea,
Pe-o scândură veche, aruncat afară,
De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;
Iar după el nime, nime nu plângea!

Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,
La...

Lirica de dragoste si dor

Copila murind:

Canta pasarea pe-o floare
Pentru-o fata care moare,
Canta pasaruica-n spin,
Copila scoate venin.
Canta pasaruica-n salce,
Copila de moarte zace.
Canta pasaruica-n poarta,
Copilita...

Doina Cântecul răzeşului

Cântecul răzeşului

Frunză verde de cireş,
Lung e drumul până la Iaşi,
Lung e drumul şi bătut
Din Siret şi până-n Prut!
Nu-i bătut de car cu boi,
Ci-i bătut tot de nevoi
Şi de păcatele mele
Cele multe, cele grele!
Ard-o focul...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...