Caută în folclor: pietre

Omul de piatră

A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii.

Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise:

— Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și...

Cine are cap de sticla sa nu arunce cu pietre in nimeni.

Mai bine cari pietre cu un intelept decat sa petreci cu zece nebuni.

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.

Numai în pomul care nu face roade nu dă nimeni cu pietre.

Educarea copiilor seamănă cu mestecarea unor pietre tari.

Apa care trece peste trei pietre este bună de băut.

Cine are casa din sticlă nu aruncă cu pietre în casa altuia.

Mai bine să cari pietre cu un om înţelept decât să mănânci pilaf cu un om neghiob.

În fântâna din care bea apă, omul nu aruncă pietre.

Făţarnicul dă cu pietre în câine, dar se ruşinează de stăpân.

Dacă moara are două pietre, dragostea constă din două inimi.

Calomnia aruncă cu pietre în ea însăşi.

Şarpele, chiar înfrumuseţat cu pietre scumpe, e tot periculos.

Printre oameni, unii sunt de piatră, alţii din pietre scumpe.

Migdalule, ţi se azvârle cu pietre fiindcă ai migdale.

Piatra când se rostogoleşte, multe alte pietre trage după ea.

Buruiana proastă creşte şi pe pietre.

Stomacul cel tare şi pietre mistuieşte.