Caută în folclor: picatura

Picatura cu picatura se face tot lacul.

Picătură cu picătură face lacul mare.

Picătură cu picătură se face lac.

Picătura cea mai de pe urmă vasul găureşte.

Picătura mică roade piatra mare.

Cât de mică picătura, şi tot găureşte piatra.

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Beţivului îi e scumpă şi picătura.

O picătură de dragoste face cât o tonă de dreptate.

Prima picătură este cea care te distruge; nu mai este nimic dăunător în ultima.

O picătură de noroc valorează cât un sac de înţelepciune.

C-o picătură ce cură, butea se umple până-n gură.

Chiar o picătură de rouă se preface în perlă dacă nimereşte o scoică bună.

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Cuvântul nu este decât spumă care pluteşte pe apă; munca este o picătură care găureşte.