Caută în folclor: piarda

Nu pierde vremea ca să nu te piardă şi ea pe tine.

Toata ceata creștineasca Astăzi să se veselească

Toata ceata creștineasca
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mandrul răsărit.

Și strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Ca veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască-n Viflaem
Precum prorocit...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...

Cel care spera sa castige ceea ce-i al altuia merita sa piarda.

Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.

Descântec de pretit: A plecat (cutare) pe cale, Pe cărare, Pe podul cel mare...

Descântec de pretit:

Dacă de lucru greu și mult se umflă palma și toată mâna, atunci se spune că-i: pretită. Descântăm în modul următor:

A plecat (cutare) pe cale,
Pe cărare,
Pe podul cel mare.
Pe pod a suit,
Podeaua s-a sucit,...