Caută în folclor: pantecele

Pântecele se satură dar ochii niciodată.

Pântecele se umple şi cu paie şi cu fân.

Bucatele satura pantecele, iar cartea mintea.

Au să zică pântecele că a înnebunit gura.

Are să zică pântecele omului lacom c-a-nnebunit gura.

E băiat hrănaciu, pântecele ca coşu'.

Poveste

O, poveşti, poveşti… lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca şi astăzi, şi ce este astăzi va fi odată ca niciodată.

Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins,...

Descântec de asorit din Cernișoara: Fugi de soare, Că te-ajunge sfântu soare,...

Descântec de asorit:
(insolație)

Dacă cineva stă prea mult cu capul gol la soarele fierbinte, atunci capătă durere de cap și de pântece, și are scaun prea des, sau cum se zice: îi merge pântecele, semne învederate că-i asorit.

Atunci...

Descântec de îndesoare: Îndesoare prin foame, Îndesoare prin sete...

Descântec de îndesoare:


Dacă cuiva îi este rău și are scaun prea des, atunci trebuie să-i descântăm de îndesoare. Mergem la Cernișoară și aducem nouă pietricele albe curate și luăm apă de trei ori din trei locuri, mergând pe apă în sus, și de...

Descântec de dragoste: Sânge sfânt invoc strigare

Descântec de dragoste:

Sânge sfânt invoc strigare
Jertfă scumpă a Ta lucrare
Putere înaltă creatoare
Celeste locuitoare
Rog o învăţare şi o transformare
A mea recalcitranţă dizolvare
Sa iau fericirea înconjurătoare
Dar să o şi dăruiesc...