Caută în folclor: oamenii
Oamenii mari nu s-au considerat niciodata mari,
Oamenii sufla in lumanarile altora, doar ca sa fie vazuta mica lor luminita.
Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii.
Oamenii numără greşelile celor care i-au făcut să aştepte.
Oamenii se tem de timp, şi timpul se teme de piramide.
Oamenii se câştigă cu blândeţea.
Oamenii nu se măsoară cu cotul.
Oamenii dorm bine la hanul “hotărârii”.
Oamenii se cunosc după ochi.
Oamenii în sat nu întreabă de casa frumosului, dar de-a mintiosului.
Oamenii buni te învaţă să duci apă şi cu ciurul.
Oamenii cu ştiinţă de carte sunt păsărele cu ciocul de fier.
Oamenii cei buni te-or învăţa să duci apă şi cu ciurul.
Oamenii nobili îşi apără onoarea şi nu viaţa; se tem de vicii şi nu de inamici; caută să satisfacă cerinţele altora fără să se gândească la interesele personale.
Oamenii se trezesc din cauza lui! !!!cine-i??
Raspuns: Ceasul sau cocosul
Voinicul cel cu cartea în mână născut
A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...
Florița din codru
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.
În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...
Cotoşman năzdrăvanu
A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:
– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....
Povestea lui Stan Pățitul
Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.
Și, ca băiat...















