Caută în folclor: necazuri

Necazurile ne ajuta sa facem cunostinta cu noi insine.

Necazurile îi nasc pe oameni, norocul dă naştere unor monştri.

Săracul are necazuri pentru că n-are bani, bogatul pentru că-i are.

Abstinenţa şi postul vindecă multe necazuri.

Omul de chinuri şi necazuri îmbătrâneşte.

Omul în necazuri se cunoaşte om mare, când toate le trece cu răbdare.

Mormintele sunt pline de necazuri şi de prea mare lăcomie.

O soţie neascultătoare aduce şi boală peste necazuri.

Petrece o zi, petrece încă o zi în preajma celui care are necazuri.

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Fii bucuros cand necazurile au ajuns la culme orice
ti s-ar intmpla, nu poate sa-ti fie decat mai bine.

Nimic nu durează o veşnicie, nici măcar necazurile.

Pune-ţi necazurile într-o plasă; unele vor trece altele vor rămâne.

Deprinde-te a stăpâni lăcomia, somnul, desfrânarea şi mânia ca să scapi de mari necazuri.

Nu munca, ci necazurile îl îmbătrânesc pe om.

Dragostea, necazurile şi banii nu pot fi secrete. În curând, se trădează pe ele însele.

Un necaz naste pe celalalt.

Lirică de înstrăinare: Foaie verde mărăcine

Foaie verde maracine
Aoileu, frate peline,
Amarata-i frunza-n tine,
Ca si inimioara-n mine;
inimioara ca la mine
Nu mai da, doamne, pe lume.
Caci destul mi-ai dat-o mie
Din mica copilarie;...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...