Caută în folclor: muntilor
Sus pe coama muntilor, muntilor caruntilor sade voinicul cel tepos vesnic si frumos.
Sus pe crestetul muntilor, muntilor, caruntilor, sta voinicul cel tepos, vesnic verde si frumos.
Raspuns: Bradul
Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.
A fost odată un...
Zâna munţilor
A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum...
Blestemul părinţilor e ca piatra munţilor.
Făt-Frumos din lacrimă
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Palatul de cleștar
Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.
Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...
Zâna zânelor
A fost odată un împărat mare şi puternic, şi el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel şi chipuri cum să facă să-şi însoare copiii ca să fie fericiţi. Într-o noapte, nu ştiu ce visă împăratul, că a doua zi, de...
De când Domnul s-a născut
De când Domnul s-a născut
Și pământul l-a făcut,
Și pământul l-a făcut.
Și cerul l-a ridicat
În patru stâlpi l-a răzimat.
În patru stâlpi de argint
Și frumos l-a 'mpodobit.
Tot cu stele mărunțele,
Cu...
Pe munții cu florile
R:
Ai lerului, Doamne,
Paște Neagu oile.
Paștele, pornește-le,
Di’nainte ‘ntoarce-le,
’N laturi potrivește-le,
Din fluier doinește-le,
De pe urmă ‘ndeamnă-le
Și la târlă mână-le.
Dar târla unde le-a...
M-am dus până la marginea pământului, m-am dus până la marginea apei, m-am dus până la sfârşitul cerului, m-am dus până la sfârşitul munţilor. Nu am găsit pe nimeni care să nu îmi fie prieten.
Azi e seara de ajun, Mâne-i ziua de Crăciun, Când D-zeu s-a născut...
Azi e seara de ajun,
Mâne-i ziua de Crăciun,
Când D-zeu s-a născut
Şi pământul l-a făcut
Sus cerul l-a ridicat
Patru stâlpi ’l-au răzimat
Patru stâlpi tot de argint
Mai frumos l-au podobit
Tot cu stele mărunţele
Mai presus cu mai mărele...















