Caută în folclor: most

Când copiii sunt răi, nu merită nicio moştenire; când sunt buni şi vrednici, nu au nevoie de nicio moştenire.

Ceapa îi face să plângă chiar şi pe moştenitori şi pe văduve.

A mosteni pamantul.

Colindăm, Doamne, colind

Colo sus pă mai în sus,
Colo sus pă mai în sus,
Colindăm, Doamne, colind.

Este-o dalbă mănăstire,
Este-o dalbă mănăstire,
Colindăm, Doamne, colind.

Dar într-însa cine sta,
Dar într-însa cine sta,...

Un nume bun este a doua moştenire.

Mai bine un dolar câştigat decât zece moşteniţi.

Nu moştenim pământul de la înaintaşi, pur şi simplu îl împrumutăm de la copiii noştri.

Bogaţii nu au copii... Ei au moştenitori.

Pământul nu este o moştenire de la părinţi, ci este un împrumut de la copiii noştri.

Nu moştenim pământul de la strămoşi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri.

Este nulă vânzarea unei moşteniri nedeschise, deoarece ar putea trezi dorinţa morţii.

Blândul moşteneşte pământul.

Nimeni n-o să trăiască lumea să o moştenească.

Cine moşteneşte, plăteşte.

Colo sus și mai în sus, Colindam Doamne, Colind

Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.

Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:

Taci pruncule, nu mai plânge,
Că...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...

Hoțu împărat

A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și...