Caută în folclor: miroase

Lumea este un trandafir, miroase-l si da-l si prietenilor tai sa-l miroase.

Am iubit si-am sa iubesc

Draga mea, draga mea,
Foaie verde, mar domnesc, of,
Am iubit si-am sa iubesc,
Draga mea,
Am iubit si-am sa iubesc, of, of,
Macar sa ma prapadesc,
Macar sa ma prapadesc,
Si ce-mi place tot iubesc....

Lauda de sine nu miroase bine.

Cine se scoala de dimineatata nu miroase-a bine.

Lauda de sine nu miroase a bine.

Ciinele care latra nu miroase-a bine.

Ciinele neamtului nu miroase-a bine.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte

A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În...

Politica este un ou stricat; daca s-a spart miroase.

Nu vasul, dar ce pui în el miroase.

Tu-mi pui jar în ureche şi tot tu spui: Miroase a carne arsă.

Toţi câinii vor să lingă palma care miroase a carne.

Dacă mănânci ridichi, gura îţi miroase a ridichi.

Lumea este un trandafir; miroase-l şi mergi mai departe, către prietenii tăi.

Boul nu miroase floarea şi nu caută prietenia privighetorii.

Până nu mănânci usturoi, nu-ţi miroase gura.

Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Apa stătută miroase.

Cine trăieşte la un loc cu porcii, miroase rău la toţi câinii.