Caută în folclor: mestesug

Meşteşugul vreme cere, nu se-nvaţă din vedere.

Meşteşugul cere vreme şi învăţătura răbdare.

Meşteşugul e brăţară de aur şi gâtul - pâlnie de argint.

Nu e meşteşug a găti mâncare, ci e meşteşug a o potrivi.

Un meşteşugar prost dă vina pe unelte.

Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat

A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi. El argăţea pe la unii şi pe la alţii ca să-şi câştige hrana vieţii. Şi fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sat îl...

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Hoțu împărat

A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Niciun om nu poate deveni stăpânul meşteşugului său din prima zi.

Ariciul cu meşteşug se prinde şi vrabia cu mei.

Găsi om meşteşugos a-i ciopli obrazul gros.

Omul cu meşteşug trăieşte din belşug.

Omul cu meşteşug nu piere.

Am eu meşteşug să îmblânzesc şi pe dracul.

Câte sate a umblat, atâtea meşteşuguri a învăţat.

Cine are-un meşteşug, nu trage ca vita-n jug.

Cu meşteşugul nu mori de foame.

Sărăcia află meşteşuguri.

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...