Caută în folclor: lumea

Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.

Lumea este un trandafir, miroase-l si da-l si prietenilor tai sa-l miroase.

Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă.

Lumea e o mare, noi suntem însetaţi.

Lumea e o scară: unii urcă, alţii coboară.

Lumea e a celui care munceşte.

Lumea zice că mama regelui e vrăjitoare, când ea nu aude.

Lumea jigneşte uşor pe un om timid, aşa cum pisica zgârie numai pământul moale.

Lumea se uită la lună, când este eclipsată.

Lumea este a celor calmi.

Lumea este un trandafir; miroase-l şi mergi mai departe, către prietenii tăi.

Lumea nu s-a făcut într-o zi.

Lumea nu-i numai cât se vede cu ochii.

Lumea nu-i cât se vede prin fereastră.

Lumea-i mare şi capăt n-are.

Lumea o vede cât oul şi o face cât boul.

Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...