Caută în folclor: lipsa

Lipsa frânge legea.

Toţi se plâng de lipsa banilor, iar de lipsa minţii – nimeni.

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Nu exista nevoie mai mare decat lipsa unui prieten.

Prea mult din ceva înseamnă lipsă din altceva.

Din lipsa unui cui se desface căruţa.

Cine trăieşte din muncă, nu duce lipsă.

Haine scumpe pe spinare bagă omu-n lipsă mare.

Sluga bună nu duce lipsă de stăpân.

Risipitorul e pururea în lipsă.

Chibzuitul nu cunoaşte lipsa.

În lipsa cailor, înşeuăm câinii.

Cine te vorbeşte de rău în lipsă se teme de tine când eşti de faţă.

Nimic nu îmblânzeşte omul ca lipsa de bani.

Descântec de matrice (cu untură râncedă și un cuțit)

Descântec de matrice:

- Se ia untură râncedă, veche de mai multi ani, și aceea se pune într-un vas.
- Apoi, cu un cuțit de șatră, închegător și barem cu doua tăișuri, la care cuțit e de lipsa să fie ceva parte făcută din aramă, ținându-le în...

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Balaurul cel cu şapte capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...