Caută în folclor: lemn

Lemn ud toata ziua si toata noaptea.

Raspuns: Limba

Sus la vârful muntelui

Sus în vârful muntelui- bis
Ai, lerui Doamne (*),
În mijlocul codrului.

Îmi sunt două lemnişoare: (*)
Bradul verde, teiul alb.

Şi-amândouă se sfădesc. (*)
Zise bradul către tei:

„Măi, teiule, frate-mi...

Legănelul lui Iisus

Colo-n sus pe-un deal frumos
Unde-i cerul luminos

Într-un leagăn stă culcat
Fiul Maicii înfăşat

Refren:
Leagăn verde legănel
Tot din lemn de păltinel

Raza blând-a soarelui
Scaldă faţa Domnului

Vântul...

Drept, inalt si subtirel,
Cu vesmint de lemn pe el,
Are limba de carbune,
Pe hirtie multe spune.

Raspuns: Creionul

Camasa de lemn tare tine hainele-n pastrare?

Raspuns: Sifonierul

Sta sa apere de pasari e din lemn cu o palarie ce e?

Raspuns: Sperietoarea

Bucățică de cărbune,
Cu veșmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.

Răspuns: creionul

In vesmant de lemn traieste
Pe caiet multe povesteste.

Raspuns: creionul

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Joaca nunta de trei zile
Si mirele nu mai vine.
Foilita de pe coasta,
Frumoasa-i mireasa noastra;
Frunza verde petrinjel
Si mirele-i frumusel.

Nime-n lume nu se-nseala
Ca fecioru' cand se-nsoara:
Pune sase boi la car
Si-si aduce...

Nici din ciocoi om de frunte, Nici din salcie lemn de bute.

Ziua de ieri e deja cenuşă, iar cea de mâine e încă lemn verde. Doar astăzi focul străluceşte în lampă.

Şi o păpuşă de lemn cască gura, dacă-i vorbeşti de bani.

Cine mânuieşte un polonic mare de lemn e şeful.

Ca viermele la lemn, temerea la inimă.

Orice lemn îşi are viermele său.

Din orice lemn nu se face bucium.

Nu-i nici uşă de biserică, nici lemn de icoană.

Din bun — şi bun şi rău, ca dintr-un lemn — şi cruce şi măciucă.