Caută în folclor: judecata

Judecata e în cap, nu în inimă.

Judecata e oloagă, când lipseşte-n cap o doagă.

Judecată după sprânceană.

Judecata-i cu nasul de ceară.

Judecata e ca o trăsură cu două oişti — când înainte, când înapoi o poţi mâna.

Judecata nu o poţi face cu lopata.

Judecata e în capul omului.

Din judecată-n judecată, a rămas fără o postată.

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Chiar omul cu judecată greşeşte câteodată.

Descântec de judecată

- Bună ziua, apă mare,
Doamnă mare!
- Mai şezi!
- N-am venit să şez,
Ci am venit să te dăruiesc cu mei,
Tu să dăruieşti pe N. cu o sută de zmei,
Martorii lui să se sfrijească,
La judecători în divan să se...

Plete lungi si minte scurta, judecata mai marunta.

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

O ţară poate fi judecată după calitatea proverbelor.

Mai bine o pace strâmbă decât o judecată dreaptă.

Nu ne putem aştepta la o judecată dreaptă din partea oamenilor care au interese ascunse.

Capul fără de judecată este osândă pentru picioare.

Adevărul n-are teamă de judecată.

Când ai vreo judecată, pregăteşte-te de plată.

Decât o judecată dreaptă, mai bine o pace strâmbă.