Caută în folclor: judecat

Judecătorul n-are ochi, are urechi.

Judecăţile adeseori te duc la covrigi.

Judecătorii mănâncă miezul şi împricinaţii coaja nucii.

Judecătorul ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârţâie.

Judecătorul e ca şarpele, niciodată nu umblă drept.

Judecăţile ştii când le porneşti, dar nu şi când le opreşti.

Judecata e în cap, nu în inimă.

Judecata e oloagă, când lipseşte-n cap o doagă.

Judecată după sprânceană.

Judecata-i cu nasul de ceară.

Judecata e ca o trăsură cu două oişti — când înainte, când înapoi o poţi mâna.

Judecata nu o poţi face cu lopata.

Judecătorul când îţi e potrivnic, cu cine o să te judeci?

Judecata e în capul omului.

Descântec de judecată

- Bună ziua, apă mare,
Doamnă mare!
- Mai şezi!
- N-am venit să şez,
Ci am venit să te dăruiesc cu mei,
Tu să dăruieşti pe N. cu o sută de zmei,
Martorii lui să se sfrijească,
La judecători în divan să se...

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Omul trebuie judecat după fapte, nu după vorbe.

Întâi eşti judecat după cum te prezinţi, apoi se vede ce calităţi ai.

Nimeni nu poate fi judecător în propriul proces.

Nu după sucman trebuie judecat omul.