Caută în folclor: judeca

Judecă întâi pe om şi apoi îl spânzură.

Judeca pe cineva dupa reputatia dusmanilor sai.

Judeca omul dupa reputatia dusmanilor sai.

Judecătorul n-are ochi, are urechi.

Judecă, apoi vorbeşte.

Judecăţile adeseori te duc la covrigi.

Judecătorii mănâncă miezul şi împricinaţii coaja nucii.

Judecătorul ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârţâie.

Judecătorul e ca şarpele, niciodată nu umblă drept.

Judecăţile ştii când le porneşti, dar nu şi când le opreşti.

Judecata e în cap, nu în inimă.

Judecata e oloagă, când lipseşte-n cap o doagă.

Judecată după sprânceană.

Judecata-i cu nasul de ceară.

Judecata e ca o trăsură cu două oişti — când înainte, când înapoi o poţi mâna.

Judecata nu o poţi face cu lopata.

Judecătorul când îţi e potrivnic, cu cine o să te judeci?

Judecata e în capul omului.

La sfârşitul luminii

Trâmbiţa-vor îngerii
La mulţi ani, la mulţi ani
Trâmbiţa-vor îngerii

Din patru colţuri de lume
La tot omul pe-al lui nume
La mulţi ani, la mulţi ani
La tot omul pe-al lui nume

Să iasă la Judecată
Morţii cu cei vii...

Întâi judecă-te pe tine şi apoi judecă pe altul.