Caută în folclor: intuneric

Întunericului nu-i place lumina.

Era intuneric de-ti bagai degetele in ochi.

Era intuneric sa-l tai cu cutitul.

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Aprinde lampa înainte de a se face întuneric.

Unde este dragoste, nu există întuneric.

Cel care moare, trebuie să moară în întuneric, chiar dacă vinde lumânări.

Mierea bună e dulce şi în întuneric.

Un păcat neştiut este ca un şarpe în întuneric.

Pisica îşi mănâncă puii în întuneric.

Hoţul la întuneric şi adevărul la lumină.

Cine lumineaza noaptea iar ziua stau la intuneric

Raspuns: Licurici

Bantuie prin intuneric Ce-i oare?

Raspuns: Fantoma

E Crăciun! Întunericul dispare, E Crăciun!

E Crăciun!

Întunericul dispare,
E Crăciun!

S-a născut Mântuitorul,
Îngerii spun.

Pace, pace pentru cei păcătoși,
A venit azi Salvatorul pe pământ.

Melodie îngereasca
Auzim

Și în iesle Pruncușorul
Noi Îl găsim.

Cine...

Lăcomie: când deschizi ochii, crezi că totu-i al tău. Dar, când închizi ochii, nu vezi decât întuneric.

Toata legea creștineasca Astăzi să se veselească

Toata legea creștineasca
Astăzi să se veselească
Ca stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit

Și străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Ca veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul sau

Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem...

Cei doi băieți părăsiți

Era un om, căruia i-a fost murit femeia cea dintâi, şi i-au rămas de la dânsa un băiat şi o copilă; dară pentru că era încă tânăr, s-a însurat de-a doua oară şi şi-a luat o muiere, pe care o iubea foarte. Această maştie...

Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...