Caută în folclor: iazul

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Ele nu dau nici o hrana Oamenilor de pomana. Insa iazul fara ele E ca noaptea fara stele.

Raspuns: Broastele

În iazul minciunilor înoată doar peşti morţi.