Caută în folclor: iarta

Iarta-i pe toti, doar pe tine nu.

Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face.

Iartă pe toţi, numai pe tine nu!

Se iartă totul celui care nu-şi iartă nimic.

Cel înţelept iartă insultele la fel de uşor cum ingratul uită binele care i s-a făcut.

Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuși.

Vai de cel ce pe gaie îndată o iartă, iar pe porumbiţă fără milă o ceartă.

Dumnezeu iartă păcatul lăcomiei.

Femeia şi prostul nu iartă niciodată.

Femeia iartă mai repede celui care forţeaza ocazia, dar niciodată celui ce o pierde.

Cine iubeşte, iartă.

Osânda nu iartă, nici nu trece pe om.

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...

Cartea deschisă e un creier care vorbeşte; închisă, un prieten care aşteaptă; uitată, un suflet care iartă; distrusă, o inimă care plânge.

Bogatul a gresit si saracul ii cere iertare.

E lesne a ierta, dar greu a uita.

Iertarea ucide cind ii absolva pe criminali.

Orice greseala are si iertare.

Aleodor împărat

A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, darǎ în deșert....

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...