Caută în folclor: gros

E grosolană fapta să vii şi să nu te mai întorci la cineva, dar mai grosolană este să vii şi să nu mai pleci.

Ce folos de lapte gros daca nui mamaligos.

Cine-i gros
Si scortos
Si arunca cesti pe jos!
Raspuns: Stejarul

Printre multi stejari e unul
Gros si multisecular,
Îl iubim precum strabunii
Si-l numim cu drag....

Raspuns: gorunul

Lupul cu slugi nu face gâtul gros.

Capul gros, creierul subţire.

La ţesătura fină nu este nevoie de ac gros.

Mai bine un diavol politicos decât un sfânt grosolan.

Frumuseţea nu trece dincolo de grosimea pielii.

Obrazul gros aduce pântecelui folos.

Găsi om meşteşugos a-i ciopli obrazul gros.

Îmbrăcat subţire şi tremură gros.

E gros la pungă.

Descântec de joimăriţe

O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...

Descântec pentru luat mana de la vite

Vrăjitoarea care are de gând să ia mana de la vite pleacă pe la doua ore din noaptea de Sf. Gheorghe din sat la câmp, muta, fără să scoată un cuvânt din gura. Ajungând la câmp, unde știe ea că are să vină...

Lirica de haiducie

Doina voiniceasca:

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu stiu zece sau cincisprece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-si frige un berbece,
Dar nu-l...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...