Caută în folclor: groase
Cameră pe groase roate
Are zeci de ace groase
Dar nu tese nici nu coase.
Raspuns: ariciul
Departe, departe...
Departe, departe
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.
O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...
Palatul de cleștar
Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.
Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu...
Prâslea cel voinic şi merele de aur
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...
Ivan Turbincă
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...
Roman Năzdrăvan
(de Nicolae Filimon)
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.
A...
Aşa ne grăieşte Domnul, Să se bucure tot omul
Aşa ne grăieşte Domnul,
Să se bucure tot omul,
Şi din gură aşa ne zice,
Că s-ascultăm fărâ de price.
Că nime să nu gândească,
Că-n lume va să trăiască
Şi moartea să nu-l găsească.
Moartea-n lume este mare,
Pe nime prieten n-are....















