Caută în folclor: fudul

Fudulul, când trece pe drum, zguduie pământul.

Fudulul a fost bătut afară şi n-a zis nimic acasă.

Fudulia mare mămăligă n-are.

Fudulia e soră bună cu prostia.

Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia.

Fudulia intră-n casă, sărăcia-i după uşă.

Un fudul nu crede altui fudul.

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!

Prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul.

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul

Vulpea fudulă cade cu toate picioarele în cursă.

Joacă omul sătul, nu cel fudul.

Limba omului fudul e lungă.

Vulpea fudulă cade cu două picioare în capcană.

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.

Prostia are ca mamă fudulia.

Crăciunul, sătul, Paştele, fudul.

Omul calic şi fudul şi lui Dumnezeu îi este urât.

S-a ales cu fudulia goală.