Caută în folclor: foame

Foame, poftă şi sare: trei feluri de mâncare.

Foamea e cel mai bun bucătar.

Foamea goneşte pe lup din pădure.

Foamea nu se potoleşte cu vorbe dulci.

Foamea nu te lasă, chiar dacă n-ai ce să mănânci.

Foamea, ciuma şi războiul sunt flagelul poporului.

Foamea nu are gust.

Foamea creşte în copacul trândăviei.

Foamea face bucatele bune.

Foamea e soră bună cu setea.

Foamea îl scoate pe lup din pădure.

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei

A fost odată un moş şi o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare şi mălai, n-aveau legumă. Trăiau şi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii,...

Si lupul de foame iese din padure afara.

Cel zgarcit moare de foame cu painea-n traista.

Cu bunătatea mori de foame.

Vasul gol cântă a foame.

Tei Legănat

Erau odată, cică, un moşneag şi o babă. Copii nu avusese, şi-aşa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veşnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească cu ea şi să-i dăruiască un copil. Dumnezeu ştie, însă,...

Cei trei fraţi împăraţi

A fost odată un biet om sărac. El avea femeie şi trei copilaşi. Lucra bietul om de da pe brânci, zi şi noapte, orice şi pe unde găsea, şi două în tei nu putea lega şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult flămânzi decât...