Caută în folclor: despre carti

Nu e învăţat cel ce ceteşte cărţi, ci cel ce ştie ce ceteşte.

Este fericit cel ce are cărţi, dar şi mai fericit este cel care nu mai are nevoie de ele.

Cuvânt cu cuvânt se întocmesc marile cărţi.

Un profesor este mai bun decât oricâte cărţi.

Băiatul care trăieşte lângă templul budist va citi cărţi sfinte.

Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte.

Avuţia jucătorului de cărţi este înjurătura.

Nu este alta zabava mai frumoasa decat cetitul cartilor.

Sa-mi ghiciti, in graba mare,
Unde sunt carti de vinzare?

Raspuns: La librarie

E animal, are blana, nu are ochi. Ce e?


Raspuns: Cartita

Tristi-Copil și Inia Dinia

A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, nici eu a lehăi ca un purice-a plesni. Şi eu nu-s de când poveştile; îs mai dincoace cu vo două-trei zile. Poveştile pe la poartă trecea când pe mine mama mă...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Zâna zânelor

A fost odată un împărat mare şi puternic, şi el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel şi chipuri cum să facă să-şi însoare copiii ca să fie fericiţi. Într-o noapte, nu ştiu ce visă împăratul, că a doua zi, de...

Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărţi pe care le-ai citit.

Nu există, într-adevăr, decât o singură fericire pe lumea aceasta: aceea de a aduna cu drag cărţi în timpul zilei şi de a le citi în timpul nopţii.

Oricât ai parfuma o cârtiţă, mirosul urât nu dispare.

O conversaţie cu un om înţelept valorează mai mult decât studierea unor cărţi deosebite timp de o lună.

Ce rost are scoarţa cărţii, dacă conţinutu-i gol? !

Femeile sunt instruite de natură; bărbaţii sunt instruiţi de cărţi.

Unde umblă cârtiţa, i se cunosc urmele.