Caută în folclor: croit

Croitorul n-are timp să-şi cârpească haina.

Croitorul fără clienţi se apucă să coasă gura fiului.

Croitorul bun nu bucăţeşte materialul.

Croitorul bun nu leapădă niciun petec.

Croitorul umblă cu haina descusută.

Croitorul umblă rupt şi ciubotarul desculţ.

Urât meşter a croit-o, rău ciocan a ciocănit-o.

Care este culmea croitoriei?

Raspuns: Sa faci o pereche de chiloti pentru fundul marii

O unealta de croitori
Stransa tare subsuori.
Cum te cheama, ia ghiceste,
Si la ce se foloseste?

Raspuns: foarfeca

Cine le face pe toate cu masura?

Raspuns: croitorul

Odaita mesterita,
Pentr-un singur om croita,
O intrare, trei iesiri,
Spune-o fara sa te miri!

Raspuns: bluza sau camasa

Filozoful lasă croitorului grija de a croi hainele.

Căsătoriile sunt ca hainele cocoşaţilor: croite rău, ies bine.

Te slujeşte norocul, cât umbra acului pe croitor.

E croit rău şi cusut bine.

A greşit croitorul şi s-a spânzurat dulgherul.

Umblă rupt ca croitorul şi desculţ ca ciubotarul.

Cine coase cu mult spor
Stofa, pinza si matase
In folosul tuturor?

Raspuns: Croitorul

Descântec de junghi

Stai junghi, nu junghie! Că mă duc la arat și la sămănat.
Stai, că dacă nu-i sta, munca cânepei ț-oi da!
Stai, că ma duc la cules și mă duc la topit,
Stai, junghiule, stai, că dacă nu-i sta, munca cânepei ț-oi da!...

Fata cu pieze rele

A fost odată ca niciodată etc.

A fost odată un împărat. El avea doisprezece feciori. Când se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. El era totdauna cu voie-bună, fiindcă vedea că trebile îi merg strună....