Caută în folclor: coroana

Coroana de trandafiri

Cetinița, cetioară dragă,
Cetinița, cetioară dragă.

Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasă?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.

Coroana de îngeraș
Pentru Isus copilaș,
Coroana de...

Cetiniță, cetinioară

Cine coase la fereastră
O coroană preafrumoasă,
Cetiniță, cetinioară, dragă,
Cetiniță, cetinioară, dragă.

Este mama lui Hristos,
Mesia chip luminos,
Cetiniță, cetinioară, dragă,
Cetiniță, cetinioară, dragă....

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Are coroană dar nu e rege,
Are rădăcini dar nu e plantă.

Răspuns: Dintele

Un arbore fără coroană nu va fi doborât de vânt.

Modestia este aceea care poartă adevărata coroană.

Dacă toţi proştii ar purta coroană, n-ai mai avea loc de atâţia regi.

Dacă fiecare păcălit ar purta o coroană, am fi cu toţii regi.

Femeia vrednică e coroana casei.

Muierea înţeleaptă e coroana bărbatului.

Dochia si Traian:

Între Piatra Detunata
S-al Sahastrului Picior,
Vezi o stanca ce-au fost fata
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtuna
E lacasul cel cumplit,
Unde vulturul rasuna
Al sau cantec amortit.
Acea doamna e Dochie,...

Departe, departe...

Departe, departe

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.

O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o...

Poveste

O, poveşti, poveşti… lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca şi astăzi, şi ce este astăzi va fi odată ca niciodată.

Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins,...